Anonymous spune:

La mulți ani frumoși suflet drag. 😘

răspund cu întârziere, dar mulțumesc frumos ție și tuturor celor care s-au gândit la mine!

Anonymous spune:

Buna seara. Reprezinti o sursa de inspiratie si de admiratie pentru mine. Ador tot ceea ce scrii. Mi-as dori sa am in viata mea o persoana la fel ca tine, esti genial. Te imbratisez! Take care and please, smile lots!

mulțumesc pentru mesaj și pentru gândurile frumoase! ma bucur sa știu ca însemn asta pentru tine. ma bucur ca mi-ai scris!

Anonymous spune:

Parca răsăritul e mai frumos in octombrie si Vama e mai linistită.Marea e linistită. Ma plimb pe plaja goală si te aștern în gânduri cuvant dupa cuvant.Ai grija de tine,om bun!

mă bucură teribil să știu că nu ai uitat cât îmi place Vama. am fost anul acesta acolo să o revăd (cei ce mă aveți pe Instagram, probabil ca ati văzut. @cuvantul.eu)

mă încântă și mai mult ceea ce mi-ai scris. îți mulțumesc mult pentru gânduri și pentru că ti-am trecut prin gând.

eu sunt visătorul.

de ți-aș prinde stele în păr
m-aș îndrăgosti de toate.
ceru-ntreg l-aș face al tău,
rai întreg eu te-aș preface.

de ți-aș prinde în privire,
galaxii și nebuloase,
te-aș păstra în amintire
cel mai blând hazard din toate.

de ți-aș pune la picioare
toată ceata îngerească,
să fii tu zeița care
paradisul să-l domnească.

www.cuvantul.eu — tu nu ești reală. 

Anonymous spune:

ai mei obraji căpătat-au culori moi. să nu te-nspăimânte doliul ce-l port orbește noaptea-n ochi. căci, picurând cerneala, tu ai fost maestrul pictor.

…tulburător. este totul în ordine? ce se petrece și de ce tocmai eu sunt “pictorul”.

mi s-a arătat în vis
zeița apusului.
eu eram dinaintea-i și mă rușinam
cautam să-mi acopăr golurile
să nu zăreasca urmă de urâciune
sau de păcat.
ea m-a privit ș-a început să îmi cânte o doină
cu toate câte-am făptuit,
iar eu mă îngrozeam de ciudă
că nu-s frumos în ochii ei.

ș-a început să joace în juru-mi,
să se lepede de veșminte
cu lacrimi și cu un bocet cumplit,
și m-am înspăimântat de tot
când s-a repezit spre mine
să mă cuprindă,
să mă jupoaie.

ș-am alergat bezmetic,
de frică și de groază.
zeița apusului mă striga
și mă ademenea la ea,
să-mi arate cum iubesc.

—  strânge păcătosule din ochi, că te înghite pământul cu totul. scuipă de trei ori în sân, să nu te mai chinuie năluca.
nu te mai purta la una și la alta, c-o să te mănânce blestemul, și dracul nu te mai păsuiește!

www.cuvantul.eubalada nălucilor

Anonymous spune:

Dacă v-as trimite câteva "poezii" scrise de mine și v-as ruga sa îmi dați un feedback, o părere critică, ați face-o?

desigur, scrie-mi în privat, dar vorbește, rogu-te, la per tu cu mine. știu că am 25 de ani, dar nu vreau să cred că sunt “nenea” deja. :))

ne/spuse.


cât trecut pot să mai îngrop
în temple proprii,
să le acopăr în pământ uscat
sau în alte piepturi
cu alte chipuri,
pe care le confund cu ale mele.

altele,
ca de fiecare dată
când mi-e sete de masacru,
sau când sunt prea singur.

și atunci mă tem
că nu pot să astâmpăr
și încep să mă caut
în mizerii, în desfrâu
”și-mi plâng ochii, de parcă nu-s ai mei”.


www.cuvantul.eu

“și nopțile-au vrut să vin
să mă încânte cu zâmbetul tău.
dar zilele mi te vor lua
și te vor purta în alte brațe.
altele decât cele atât de străine
pe care le port.”

www.cuvantul.eu — eu n-o să mai.

/de/cădere/

sunt atât de multe simțiri
care nu vor cunoaște privirea ta
nici gândul
nici vântul pe care-l aduci
și suflul meu greoi care rămâne în urma mersului tău
mult prea mărunt
grăbit și istovit
de bătăile tălpilor noastre
pe același loc
așteptând să se nască alte doruri
alte opreliști
și alte credințe cărora să le devin smerit
în închipuirile mele
acolo unde le surâd sardonic
pentru că te recunosc
dar nu mă regăsesc.

www.cuvantul.eu

Liniștea mea veghează la căpătâiul morții
clipind lent pentru iertare.
S-aude geamătul firii ieșind din piele,
pe lângă ridurile zâmbetului,
pe deasupra pleoapelor,
făcând ocol larg către infinitate.
În îmbrățișarea mea
condeiele au murdărit așternuturi;
în îmbrățișarea mea
se varsă cerneală în contur de trup uman.


Tremură viața în mine,
tremuri și tu pe dinaintea-mi venelor.

www.cuvantul.eu — le mot juste// in aeternum 

notbreathing

i will replace these missing pieces with cigarettes and glasses of bad wine
since my chest starts to look an ashtray of stuttered words
i lost control of my sanity
prayers are slipping from my lips
and I cannot hold them together
because my mouth became so unholy
from kissing something that tasted like a curse
and i thought of heaven
what a fool have I become
to think these words are my salvation

i will show you how my nightmares look like
the scent of their skin
the shape of their jaw
the monsters and the saints I am holding so close to my heart
for those are my true colours

the night of one thousand voices.


www.cuvantul.eu

“s-adună nori pe cerul meu
miroase-a proaspătă furtună
miroase a tine, miroase a noi,
pe mine, timpul se răzbună.”

www.cuvantul.eu — sunt orb. sunt orb. 

/in/conștient.

am să fiu singurul
de care am să mă mai tem vreodată.
eu sunt cel ce a sărutat cu bună știință hazardul.
eu sunt cel ce și-a spânzurat propria rațiune,
călăul propriilor orgolii.

și încă am puterea să lovesc mândru
cu pumnul în piept
și să mă mint
că eu știu drumul,
c-am mai fost aici.

www.cuvantul.eu

image

  18 iulie 1968, câteva urme de coniac pe gâtul ei și așteptarea unei ultime atingeri de buze. știam încă de când am avut onoarea să îi întâlnesc privirea că șederea-i va fi temporară în brațele mele. n-am acordat îndestulă importanță faptului că o să plece, în schimb preocuparea mea cordială a fost să-i stau în preajmă cât de mult cu putință. am pornit amândoi de la ideea că timpul trece indiferent dacă ne bucurăm de el sau nu, așa c-am decis să ne pierdem mințile unul in nebunia celuilalt.
cele 5 săptămâni în care m-a desfătat cu prezența ei aveau să se sfârșească în mai puțin de o oră. iată-mă, așadar, complet deconectat de tot ce reprezenta viața mea înainte de ea. probabil că încă nu realizam ce avea să se întâmple. știam doar că trebuia să se întâmple.
- mi-am obișnuit pielea cu conturul trupului tău, îmi spune cu un freamăt dureros în voce.
- aștept ziua în care nu o să trebuiască să mai pleci.
o privesc cum încearcă să-mi zâmbească, însă știm că între noi zace o veșnicie întreagă.
- să-mi scrii, te rog, să-mi scrii negreșit, o implor ascunzându-mi privirea pe pieptul ei.
- o să-ți povestesc despre toți oamenii în care o să-ți caut chipul, îmi făgăduiește și își înfășoară mâinile în jurul trupului meu.
m-a rugat să nu o însoțesc până pe peron, căci n-ar suporta să vadă cum trenul o smulge din brațele mele.
m-am ridicat de pe bancă și am simțit cum o parte din ființa mea a rămas acolo așteptând-o. am pornit spre apartamentul meu fără să privesc înapoi, însă cu fiecare pas îi simțeam sufletul zbierând în urma mea. am deschis ușa furios, am luat stiloul mână ș-am început să scriu…

www.cuvantul.eu